English (United Kingdom)Română (România)
Portrete la comanda
  • Portrete la comanda - Sorin Bijan
  • Portrete la comanda - Sorin Bijan
  • Portrete la comanda - Sorin Bijan

outputHeaderIcon Gazeta de Orsova, 31.08.2010

Un „rubin” de artă
în Golful dintre cele două „Cazane”

articol scris de C. JUAN în Gazeta de Orşova, 31.08.2010, nr. 289, anul IV
           
            Într-un peisaj de excepţie pe care-l oferă „faleza” duboveană a golfului dintre cele două Cazane ale Dunării, cele Mici şi cele Mari, la poalele Ciucarului Mare, acolo unde vegetaţia luxuriantă şi apele lacului de acumulare acoperă câteva secole de istorie, în două construcţii ale primăriei comunale a fiinţat în acest început de august, timp de o săptămână „Tabăra de creaţie plastică RUBIN - DUBOVA 5”, care a reunit un mănunchi de plasticieni timişoreni - Ana Adam, Sorin Bijan, Horia Bojin, Gheorghe Fickl, Tiberiu Giucă, Elicondiu Iovan, Laszlo Matyas, Cristian Sida, Nada Stjici şi Sorin Vreme, cărora li s-au adăugat pasager, mai cu seamă în seara finală, poeţi şi ziarişti. O tabără ajunsă deci la a cincia ediţie, despre care directorul Fundaţiei, domnul Stelian Cirţ ne spunea chiar la prima întâlnire că proiectul la derularea căruia asistam este un demers al Fundaţiei Rubin, care, „pornind de la misiunea asumată - aceea de repunere a artistului în postura de epicentru al sensibilităţii comunitare, precum şi de la afirmarea, de către fundaţie, a supremaţiei valorii estetice faţă de orice alte norme sau motive contingente” a depăşit deja cu succes patru ediţii anterioare ale acestei reuniuni de creaţie artistică, cu participare internaţională din Serbia, Polonia, Ucraina, Franţa, Ungaria, Portugalia, Japonia, Macedonia şi, firesc, România, concretizate apoi în realizarea a opt expoziţii şi tipărirea a două cataloage de prezentare.
            Prima ediţie, cea din anul 2006, a fost, în fond, o continuare a Taberelor Internaţionale de Creaţie Plastică „Mraconea”, demarate, din iniţiativa plasticianului severinean Ioan Mercea, încă din anul 1981, la a XXV-a ediţie a taberei, în anul 2006 începând colaborarea, de altfel scurtă, cu fundaţia timişoreană „Rubin”, care, iată, după trei ediţii comune cu cenaclul drobetan, a continuat proiectul „Rubin-Dubova” cu alte colaborări, „Mraconea” lui Mercea continuându-şi drumul separat.
            Revenind la „Rubin - Dubova 5” primirea caldă a domnişoarei Roxana Petre, coordonator proiecte şi directorului Stelian Cîrţ, nu au putut înlătura oarecarea noastră înstrăinare iniţială faţă de acest grup; impresie falsă, desigur, nicicând nu pot să mă simt străin aici, oriunde în Clisură, căci din vremuri care mi-au premers chiar venirea pe această lume aici, în Clisură, am fost, sunt acasă, mă simt acasă. Apoi curând mi-am întâlnit concetăţeanul, pictorul Ilie Bijan care metamorfoza culori într-un dunărean iar mai sus, pe o terasă, mi-a atras atenţia lucrarea pe care o realiza Ana Adam „Am venit aici fără prejudecăţi - ne-a declarat mai târziu artista devenită interlocutoare - cu convingerea că trebuie să mă las în voia locului, am găsit Dunărea, Dunărea prinsă între Cazane, ca un loc destul de intim, cu vegetaţie specifică, de aceea m-aţi găsit desenând laviuri, nişte plante din vecinătatea cabaneiEvident măgurile de aici sunt apropiate locurilor mele natale, excepţie face Dunărea, ea face diferenţa, ea a pigmentat şederea mea aici…”. Alături alţi pictori, aducând în prim-plan fie un câine pripăşit pe lângă bucătăria locului, fie o măsuţă cu flori, totul ca motiv imediat pentru fundalurile cu Cazanele Dunării, cu stâncile lor de dinamism exploziv, ţâşnite din sau stinse în luciul fluviului, cu jocurile de griuri ale calcarelor, repetate obsesiv în atâtea creaţii ale atâtor artişti, unicităţi peisagistice care au atras, au inspirat nu doar în aceşti treizeci de ani de tabere, ci în ultimele două veacuri atâţia plasticieni din întreaga Europă… În sfârşit, scurte dialoguri cu Ilie Bjan şi priviri spre ceea ce realiza în vecinătatea sa Nada Stojici, completau prim-planurile viitoarelor lucrări cu albastrul-verde în permanente vibrări de nuanţe ale apei… Totul sub un cer, care în acele zile s-a vrut mereu senin, revărsând însă şi valuri caniculare la ceasuri în care vegetaţie, chiar luxuriantă, nu putea opri canicula. Dar şi cu seri marcate în jurul focului de tabără prin narări şi amintiri, momente muzicale, „teatru de umbre” realizat de chiar „locatarii” taberei (Anda Adam „scenografiind” cadrul pe o imensă pânză-ecran, Nada Stojici fiind o adevărată divă, alţii completând distribuţia scenariilor încropite ad-hoc), dar şi cu licori ce amplificau boema… până când lunecările în noapte deveneau tot mai răcoroase iar focul de tabără retras în ultimele rubinuri de jeratic nu mai putea nici uşorul tremur ce-i cuprindea pe cei rămaşi încă în jurul său…
Am revenit a doua oară în seara finală, când lumea strânsă era mai numeroasă, căci seara aceasta fusese concepută ca o seară dedicată şi literaturii sub genericul „Dunărea, corp viu”, alt proiect, acesta fiind derulat de Administraţia Bazinală a Apelor Banat prin colaborare cu Uniunea Scriitorilor din Timişoara, pentru complementarietatea aceasta sosind în tabăra Rubin scriitorii Robert Şerban, Alexandru Colţescu, Tudor Creţu, Borco Ilin şi de la Orşova Nicolae Jinga. Aceştia aduceau poezia Bătrânului Fluviu… chiar dacă la lumina lumânărilor sau lanternei vocile lor trebuiau să înfrunte discuţiile necontenite şi „teatrul de umbre” ce se anima în partea opusă a colţului liric (mai apoi muzical) şi focului de tabără. Atunci, la ceasul ales de mine pentru câteva impresii, pentru ceea ce va fi (speram) „reportajul” acestui demers plastic, mulţi erau obosiţi, interviurile se luaseră deja de „corpul presei de pe Bega”. Aşa că cele culese de la câţiva participanţi aveau în ele (faţă de ceea ce aveam să citesc în majoritatea presei de a doua zi) exprimări nepregătite pro-presă, ci sclipiri de inedit:
Nada Stojici: Eu nu sunt o sculptoriţă, sculptoriţă, cred că graniţele acestea încetul cu încetul se dizolvă; nu vreau să mă gândesc la vremea Renaşterii sau cea a  marilor artişti care făceau de toate, dar mă reîncarc pictând, desenând, cred că toate ne pregătesc pentru ceva, nu ştim ce ne rezervă viitorul, dar atâta vreme cât trăim cu plăcere, cu palpitaţie fiecare moment al vieţii, fiecare etapă, cred că este bine. În zonă, aici, nu am mai fost, am fost doar în trecere prin Turnu Severin, dar aşa să stau aşa mai mult nu. Locurile acestea mi se par minunate, este aşa… un nod de pământ, de apă, de cer… numai dacă de gândeşti de unde vine Dunărea, că mai are ceva de mers până să ajungă în mare, chiar e minunată. Nu ştiu dacă voi reveni şi la alte tabere, deşi mi-aşi dori, asta nu depinde de mine, dar să vedem ce ne rezervă viitorul
Sorin VREME: Am încercat să privesc din interior statutele taberei, şi cele artistice, şi cele colaterale, am filmat şi relaţiile dintre membrii taberei şi alţi vizitatori sau dintre ei în diferitele momente ale zilei, nopţii… Deocamdată m-am centrat pe material brut, pe cât mai mult material documentar, pe care urmează să-l montez, să văd care e relaţia cu sunetul, detalii de viaţă. Finalul îl vom vedea…”
Dan LADEA (politolog) - Această tabără, în care sunt oaspete câteva ore, este unul dintre cele mai interesante exerciţii de acest tip care se întâmplă în partea de vest a ţării. În jurul nostru sunt creatori de toate felurile, artişti plastici - ei au fost avangarda trimisă aici acum o săptămână să cucerească locul - dar avem şi poeţi, muzicieni, oameni care comunică prin intermediul prezenţei fizice, de la teatrul de umbre la masa de alături unde comunică direct.”
Stelian CÎRŢ: Până acum şi-au făcut treaba artiştii, de acum urmează treaba Fundaţiei. Vor urma câteva expoziţii, itinerante ne propunem noi, pe de o parte la Timişoara, în toamna acestui an, probabil în luna octombrie, iar dacă o să reuşim să colaborăm cu câteva centre culturale româneşti din afară, am vrea să le ducem la Budapesta, Praga şi-n alte locaţii. Desigur ne gândim şi la ediţiile viitoare pe care dorim să le desfăşurăm şi ne bucurăm că învăţăm cum să faci o tabără mai rafinată, mai şlefuită…”
Fireşte dintre cei intervievaţi nu putea lipsi Sorin Ilie Bijan, acel schimb de gânduri va putea fi găsit însă în numărul viitor al săptămânalului nostru.
Ultimul dialog l-am purtat (ca şi primul, de altfel) cu Roxana Petre; a fost neînregistrat, liber, pe teme diverse, inclusiv despre faptul că în apropiere este locul unde se aflau cu veacuri în urmă prima biserică creştină medievală, cetatea Peth… Abia mai târziu am observat, într-o fotografie de la focul de tabără, că aveam comune nu doar interesul pentru arhitectura medievală, în care ea are un masterat, dar şi aceeaşi licărire de albastru din ochi…
Careul de orşoveni - pictorul Sorin Ilie Bijan, poetul Nicolae Jinga, vecinul meu Iulică Dinulescu, care mi-a fost mereu aproape şi se dovedise că-n Coramnic, este vecin cu Sorin Ilie Bijan şi… autorul acestor rânduri (fireşte) - neam retras fiecare spre casă, lăsând în urmă un moment aparte al acestei veri, veritabil moment de referinţă pentru ceea ce se vrea a deveni dacă nu un brand, dar cel puţin o atracţie a zonei, turismul cultural.

Ultima actualizare [ Miercuri, 15 Septembrie 2010 10:40 ]

Please wait while JT SlideShow is loading images...
Photography CourseCurs FotografieCurs Fotograf2%
M T W T F S S
27 28 29 30 31 1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31 1 2 3 4 5 6

<- by www.dcos.ro - copyright 2010 Fundatia Rubin ->