Pictori, graficieni, un sculptor, un artist video şi vreo doi înarmaţi şi cu aparatul de fotografiat au trimişi de către Fundaţia Rubin din Timişoara la Dubova, în apropiere de cazanele Dunării, într-o altă ediţie a taberei de creaţie. Artiştii au stat în pustietate timp de o săptămână, din 31 iulie, până pe 8 august. Aceştia au mărturisit că au experimentat cea mai frumoasă vară creatoare.

Artiştii participanţi la Tabăra de Creaţie Plastică Rubin – Dubova 2010 au fost Ana Adam, Sorin Bijan, Horia Bojin, Iulian Vitalis Cojocariu, Gheorghe Fikl, Tiberiu Giucă, Elicondiu Iovan, László Mátyás, Cristian Sida, Nada Stojici şi Sorin Vreme. Administraţia Bazinală a Apelor Banat a întregit evenimentul încheiat duminică, trimiţând la faţa locului câţiva dintre cei mai de succes scriitori timişoreni care s-au lăsat inspiraţi tot de Dunăre. Seara de sâmbătă, doldora de artă, s-a consumat în jurul unui focului, artiştii lădându-şi operele sau făcând teatru de umbre, scriitorii citindu-le celor dintâi pagini dijn poveştile lor. Seara de lectură a făcut parte din proiectul “Dunărea, corp viu”, derulat de ABAB şi Uniunea Scriitorilor din Timişoara. Au participat scriitorii Alexandru Colţescu, Tudor Creţu, Nicolae Jinga, Borco Ilin şi Robert Şerban.

Aflată la a cincea ediţie, Tabăra de Creaţie Plastică Rubin – Dubova 2010, este, în toţi aceşti ani, un moment esenţial în viaţa artiştilor invitaţi. "Acest proiect este un demers firesc al Fundaţiei Rubin, pornind de la misiunea asumată – aceea de repunere a artistului în postura de epicentru al sensibilităţii comunitare, precum şi de la afirmarea, de către fundaţie, a supremaţiei valorii estetice faţă de orice alte norme sau motive contingente”, explică Stelian Cirţ, iniţiatorul taberei artistice şi preşedintele fundaţiei organizatoare. 

Artiştii povestesc cum i-a găsit inspiraţia

Ana Adam: "Prima dată la Dubova: îl simt ca pe un spaţiu puternic şi restrictiv. Blochează spatele, dreapta, stânga şi-mi întoarce capul spre Cazanele Mici, care în mod iluzoriu par închise şi ele, iar Dunărea mi se arată fără lungime. Doresc să-mi păstrez disciplina şi să fiu “doar” prezentă. Circumstanţele mă fixează în proximitate prin subiectele oferite. Îmi continui programul de desen. Relaţii liniare pretextate de plantele vecine cabanei. Barocul intrinsec  al sfeşnicelor relaţionat cu cel reînnoit nocturn cu moliciunea şi fragilitatea cerii. Portretele ratate dar cu bucurie regăsite în repertoriul cercetării lui Laci”.

Sorin Bijan: "Poţi găsi texturi, aglomerări, geografii plastice în multe locuri din Timişoara, aici însă fascinaţia naturii, adevărul  locului, împletirea sau alăturarea atâtor elemente, toate acestea aproape puse pe tavă, te îndeamnă la o altfel de meditaţie, te împing să simţi acel ceva de care ţi-e dor câteodată, acel ceva care parcă te constrânge să fi cu mult mai sincer, mai introspectiv, iar vorba pe care o ştim cu toţii şi anume “simţi cum îţi curge viaţa prin vene” mi-a fost pe limbă mai tot timpul petrecut aici, la Dubova”.

Horia Bojin: "Bucuria revederii cu Dubova şi prietenii, colegi artişti. Satisfacţia actului creator cu grupa de colegi artişti în spaţiul prietenos al Dubovei. Mulţumirea taberei bine făcute şi duse la capăt de Fundaţia prietenă Rubin, prietenii plasticieni şi generoasă Dubovă cu Cazanele Mari şi Cazanele Mici ale Dunării".

Gheorghe Fikl: “Orice pânză este o oglindire. Prin urmare,  n-am cum să fiu mulţumit de ea, fiindcă nu sunt niciodată mulţumit de mine. Pictez rateuri după raturi cu gândul să le corectez, să mă corectez. Orice pas pe pânză e un flux de culori şi idei, un pas aparent stabil, care mă împinge înainte. Însă la final aflu, uitându-mă  în urmă, că drumul n-a fost perfect. Niciodată,  nimic nu-i perfect! A, ba da: Iphonul meu! El ştie totul, el poate totul. Cu el am făcut fotografia  pentru tabloul cel mare. Fotografia e o imagine stabilă, la care eu, un  ins...  aparent instabil m-am raportat continuu. În ea am văzut ridurile stâncilor, ale apei, ale aerului, aşa cum le văd într-o oglindă pe ale mele.  Lucrarea mea este o căutare a nemulţumirii, a nemulţumitului  care sunt. Sunteţi mulţumiţi?”

Tiberiu Giucă: "Aici e-un undeva, e loc de întâmplare de-o bună seamă şi nici o zi nu e la fel. ..şi asta e bine”.

Elicondiu Iovan: "În acest peisaj mirific şi sublim totodată, brăzdat de ape limpezi şi stânci semeţe într-o linişte ce nu-ţi aduce aminte de nimic, noi, tinerii artişti din ţara asta, ne-am întâlnit şi ne-am pictat minţile, unul chiar şi  le-a sculptat, cu tot ce, în generozitatea lor, ne-au pus la dispoziţie organizatorii. În plan personal  ţin să amintesc  faptul că, brăzdat fiind de ape limpezi şi de stânci semeţe, am reuşit să mă zăuit de atelier, de Timişoara şi să mă umplu, ca apoi să dau pe-afară pictând, în liniştea ce nu-mi aduce aminte de nimic”.

Matyas Laszlo: "Dubova, între două Cazane, Dunărea, 10 artişti, soare, acordeon, chitară, baie în apa Dunării, trasul cu arcul, drumul până la Dubova…joc badminton…joc de umbre”.

Cristian Sida: "Însoţit de o stare febrilă, nu neapărat picturală, am pornit alungat de „monştrii mei albaştri de atelier”, spre Dubova. Un loc pe care-l  vizitasem în ultimii 14 ani, dar niciodată cu intenţia de a-l picta. Am evitat şi acum momentul  în care puteam să mă las copleşit de frumuseţea iluzorie şi edulcorată a stâncilor din apă…şi m-am “uitat” înspre interior, la colegii mei. I-am observat cum făceau „dezordine” pe masă, pahare de vin, farfurii, sfeşnice, lumânări, roşu RUBINIU, albastru străveziu... despre toate acestea vă scriu, cu mine însumi, PE PÂNZĂ...!! Asta a fost Dubova, o stare a „comeseniei” pe pânză!

Nada Stojici: “Memoria pământului, apa călătoare strânse într-un nod de linii, spaţiu, dimensiune aducătoare de viaţă, natura veşnică mamă, generoasă, vibrează şi fericeşte orice ochi”.

Sorin Vreme: “Trei proiecte video ce se rezumă aici doar la înregistrarea imaginilor- şapte ore de material brut, Dunărea ca arteră de comunicare ce impune celor ce o folosesc o altă desfăşurare temporală, navigarea  prudentă a barjelor prin strâmtori. Dunărea ca zonă de demarcare a limitelor celor două ţări socialiste România şi Yugoslavia.  Zona Cazanelor ca vad predilect  al travesărilor ilegale a frontierei, Reperele luminoase: verde pentru România, roşu pentru Yugoslavia. Cele opt zile trăite aici împreună: o perspectivă intimă – atitudinea este a unui observator neutru".